Toate tiparele de dantelă au la bază acelaşi principiu de bază: formarea unei găurele sau al unui ochi suplimentar, prin înfăşurarea aţei în jurul andrelei.
Astfel, dacă creăm un ochi prin metoda firului petrecut (vezi “Lecţia 7 – creşterea tricotului”), pe rândul urmator putem să-l tricotam pe faţă sau pe dos fără nici o problemă. În acelaşi timp, în rândul urmator, putem să-I dăm drumul de ep andrea, de parcă nici nu a fost creat. Aspectul creat este unul deosebit, dând naştere la un efect de alungire a tricotului şi evident de aerare.
Când se foloseşte metoda firului petrecut, vă recomand să daţi atenţie şi nmarului total de ochiuri pe care trebuie să le aveţi pe andrea. Să vă explic care e problema: cât timp se lucrează montând ochuri prin metoda firului petrecut, numărl total de ochiuri de pe andrea creşte, iar dacă noi avem nevoie de un numar final de ochiuri identic cu ce am pornit încă la începutul rândului, atunci în mod clar trebuie să scădem prin variatele metode de scadere a tricotului: T2O, S1O şi altele. Aceste scăderi se pot face imediat după aplicatea ochiului cu metoda firlui petrecut sau la distanţă de un ochi, conform cerinţelor tiparului aplicat.
Exită trei modalităţi diferite de a crea un ochi suplimentar:
1. Se crează un ochi din firul de legătură dintre două ochiuri alăturate lucrate ambele pe faţă.
2. Se crează un ochi din firul de legătură dintre două ochiuri alăturate lucrate unul pe faţă şi celălalt pe dos.
3. Firul petrecut
Toate cele 3 modalităţi de creştere şi descrierea lor completă o găsiţi în “Lecţia 7 - Creşterea tricotului (Cr.)”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu